Revendicare. Actiune fondata pe Codul civil, respinsa. Invocarea in recurs a Legii nr.10/2001

Optand pentru solutionarea actiunii la fond si in apel in temeiul art.480 si 481 C.civ., in recursul declarat, impotriva sentintei de respingere a actiunii, reclamantul nu poate invoca dispozitiile Legii nr.10/2001, pentru a obtine reparatie prin echivalent.

Sectia civila, decizia nr.1856 din 9 mai 2003

Reclamantul V.I. a chemat in judecata orasul Curtea de Arges prin primar, solicitand restituirea, in conditiile art. 480 si 481 C.civ., a terenului in suprafata de 450 m.p. situat in Curtea de Arges str. Negru Voda nr. 17.

Prin sentinta civila nr. 85 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Arges a fost respinsa actiunea, cu motivarea ca terenul in litigiu apartine domeniului public al Municipiului Curtea de Arges si, in raport de dispozitiile art. 12 din Legea nr.213/1998 are calitate procesuala pasiva Consiliul Local al Municipiului Curtea de Arges iar nu Municipiul.

Apelul declarat de reclamant impotriva acestei hotarari a fost admis prin Decizia nr. 93 din 20 noiembrie 2001 a Curtii de Apel Pitesti – sectia civila, prin care a fost anulata sentinta, iar pe fond a fost respinsa actiunea, ca neintemeiata. S-a retinut ca, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, bunurile preluate de stat, fara titlu valabil de proprietate, pot fi revendicate, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. Or, terenul revendicat, care este inclus in Parcul San Nicoara din Curtea de Arges, a facut obiectul Legii nr. 18/1991, iar, in prezent, face obiectul reglementarilor Legii 10/2001, care au caracter reparator, in sensul prevederilor textului mentionat.

Prin recursul declarat, reclamantul critica deciziei instantei de apel, aratand ca au fost ignorate prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, in temeiul caruia beneficiaza de un drept de optiune intre calea Legii nr.10/2001 si calea dreptului comun, aceasta din urma ramanand deschisa fostilor proprietari si dupa apritia acestei legi.

Recursul nu este intemeiat.

Este exact ca potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001 prevederile acestei legi sunt aplicabile si in cazul actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita putand alege calea prezentei legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand suspendarea cauzei.

In speta, actiunea fiind inregistrata la 16 noiembrie 2000, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) si cum reclamantul nu a uzat de dispozitiile textului invocat, prin a renunta la judecarea pricinii in regim de drept comun, rezulta ca in mod corect instanta de apel, respectand principiul disponibilitatii, a continuat judecata in baza temeiului de drept invocat prin cerere de chemare in judecata si motivele de apel, adica pe regimul dreptului comun.

Asa fiind, critica adusa hotararii recurate numai pe temeiul textului aratat nu este intemeiata, pentru ca instanta de apel a solutionat pricina pe temeiul juridic invocat.

Dar, solutia de respingere a actiunii nu a avut in vedere prevederile legale invocate, in recurs, respectiv art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, ci dispozitiile altei legi speciale, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, in temeiul caruia s-a hotarat temeinic ca actiunea in revendicare, intemeiata pe prevederile Codului civil, nu poate fi primita in situatia in care bunurile revendicate fac parte din domeniul public sau privat al statului, cum este cazul in speta, facand obiectul unor legi speciale de reparatie. Si cum o atare reglementare este cuprinsa in Legea nr.10/2001, rezulta ca nu mai poate fi analizata actiunea intemeiata pe prevederile dreptului comun.

Asa fiind, recursul a fost respins.